"Mărturisire" sau "mărturie" e titlul acestei mici poezii. Poezie de iubire. Nici nu știu dacă va însemna ceva pentru cineva, dacă acest blog mai e citit( nu mai privesc de mult spre statisticile din server)... Nu mai vreau să obosesc lumea cu întrebări inutile sau să îmi trec emailul cu litere d-o șchioapă, ca să aștept vreun semn de la cititori... Încerc să-i redau poeziei mele smerenia și blândețea... Încerc să mărturisesc apartenența la fiorul Maicii Domnului și să-i fiu dânsei recunoscător. Atât... În rest, totul e lumină și nădejde... Câtă vreme o avem pe dânsa, avem totul... Ce minunat! (Părintele Cătălin 14 august 2104)
Nădejdea îmi renaște și sufletul suspină,
Cu dulce împăcare și fără întrebare,
Și, știu că din iubire mi s-a iertat o vină,
E darul bucuriei, e Sfânta Născătoare!
Sunt orele de veghe, de lăcrimare lină,
Din ce a fost odată nimic nu mă mai doare,
Mi-e gândul și dorința o rază de lumină,
E darul bucuriei, e Sfânta Născătoare.
Când s-a mutat la Ceruri, cu pacea ei senină,
Atunci și noaptea veche s-a prefăcut în soare,
De-atuncea fericirea e caldă și divină,
E darul bucuriei, e Sfânta Născătoare.
