BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

9 iulie 2014

POEZII LIRICE DE VARĂ

PASAGERI
Gara cu viță de vie,
Banca, peronul și-un dor,
Trenul ce poate să fie,
Drum spre aprinsul fior.

Șinele vechi și uscate,
Niciun semnal, doar dureri,
Mâinile încă curate,
Care se mișcă-n tăceri.

Pleacă și vine seninul,
Lumea se stinge încet,
Dar va rămâne alinul,
Pe acest tragic bilet.

Toate devin resemnate,
Tot ce-i ușor este greu,
Lacrimi se zvântă mirate,
Omul se vrea Dumnezeu.

Și, trenul nu se oprește,
Vai, călătorii sunt muți,
Tren de război și poveste,
Ten care poartă recruți.

Vița de vie e verde,
Gara a blândă-amar,
Știu, că nimic nu se pierde,

Nu așteptăm în zadar.

5 iulie 2014

BIATA VIAȚĂ...BIATA LIMBĂ....

 DE-A ABSURDUL 
 

Ref:
E greu să ne schimbăm,
Cum ar vrea  Dumnezeu,
Mai bine să mimăm,
Ce am mimat mereu...

Oftat de dincolo de zid,
Orașul zilnic mă rănește,
Mă simt haotic și rigid,
Nici lacrima nu mă intregește.

Mă văd posibil noctambul,
Mergând pe case și pe gânduri,
Mă simt ciudat ca într-un recul,
Scriind mai multe printre rânduri.

Nu pot să cred că sunt damnat,
Să nu am parte de un munte,
Hulit, și veșnic resemmnat,
De cartierele cărunte.

Aglomerat de cei cu ban,
Urăsc mașina, telefonul,
Vorbitul mândru la volan,
Cei ce mimează dialogul.

Ei singuraticii, mondeni,
Cu viața lor de trei parale,
Nu sunt nici liberi, nici pereni,
Nu au nici inimă, nici cale.

Fițoși, că așa au învățat,
În tinerețea lor absurdă,
Vorbesc „OK!”, e  „e cool” sau „e waw”,
Sau „auci” când cică, vai, strănută.

Mi-e greu de nerușinea lor,
De faptul că nimic nu-i schimbă,
Că nu au nici măcar, umor,
Că nu au patrie și limbă.

Și-acum pleoștit de gol urban,
Cu tot acest prezent-trecut,
Din bunul simț de dor uman,
Vă spun: Adio! E prea mult!