Plecat ca orice drumeag, ostenit ca orice călător, visător ca orice pustnic, dar plin de inimă pentru frumosul din voi, mă reîntorc acasă... În poezie... Hotărât să nu mai visez, să nu mai pribegesc ci să scriu...
Nu v-am spus ceva important. poezia e stâna mea. Cu îngeri, cu magi, cu păstori, cu Maica Domnului, cu Pruncul care doarme sfios, cu lacrimi, cu iubire, cu atâtea speranțe încă vii...
Știu, știu că e noapte... Mi-ați spus-o de atâtea ori. Iar unii mi-au cerut să nu mai scriu nicio poezie, pentru că lumea nu mai are timp de vise. Posibil, posibil și acest lucru... Dar uită că un val de doruri mă inundă și nu vreau să-mi schimb frumosul... Și nici îngerul care mă inspiră...
Unii și-au schimbat mereu îngerii păzitori. Au plecat prin stele ca să caute liniștea. Au renunțat la inimă, la trăiri, la adevăratul Dumnezeu. Și și-au făcut un Dumnezeu a lor... Ocrotitor de sihaștrii, ursuz, pus numai pe judecată și gata să ne trimită în flăcări de frământare...
Eu am rămas cu același Dumnezeu... Un pic copil, un pic zâmbitor și de fiecare dată milos... Lui îi dedic primele două poezii... Bine ați revenit lângă Dumnezeul meu! Poftiți la Cină!
CHEMARE
Acum că e mai frig și vrem căldură,
Scrisorile se cern cu aripi line,
Nu mai avem nici lacrime, nici ură,
Vine Crăciunul, și-o să fie bine!
Păcat că viața nu mai are vise,
Ne-a înghețat și sângele în vine,
Prefer să cred în stelele promise,
Vine Crăciunul, și-o să fie bine!
Aștept ninsoarea fără tulburare,
În sfântul alb să mă departe de sine,
Vă veți croii prin ochii mei cărare,
Vine Crăciunul, și-o să fie bine.
Stau suferinzii cu inima curată,
Iubirile se plimbă prin ruine,
Stăpâne Doamne eu nu-ți cer răsplată,
Vine Crăciunul, vreau să fie bine.
DOAMNE, TOȚI ÎȚI CER CEVA
Doamne,
Toți îți cer ceva,
Eu nu-ți cer decât o moarte,
Fie ea, orindeva,
Dar să nu-mi mai iei din parte.
Doamne,
Unii ți-au cerut,
Raiul și-au ucis speranțe,
Sfinții tăi de s-au născut,
Suferința le-a fost parte.
Doamne,
Eu nu-ți cer nimic,
Prea sunt mulți pe la pomană,
Vreau in dor să mă ridic,
Și să-mi număr altă rană.
Doamne,
Ce folos au cei,
Care te slăvesc din frică,
De-ai iubi ar ști și ei,
Că doar mila îi ridică.
Doamne,
Lasă-i pe cei lași,
Să se înghesuie pe scară,
Eu nu am nici rugi, nici pași,
Te iubesc, ca întâia oară!