SOMN DIVIN
Obosit e astăzi Dumnezeu,
Hai să-i dăm o clipă de odihnă,
Să-l iubim la bine și la greu,
Are drept și El măcar la tihnă.
Hai să fim cuminți și răbdători,
Nu-l mai puneți la iertat păcate,
Să-l lăsăm să doarmă peste nori,
Liniștit, cu mâini împreunate.
A trudit sfios cu lacrimi noi,
Și-a cerut a șaptea zi, ca parte,
Fiul său s-a întrupat în noi,
Iar de atunci nimic nu ne desparte.
N-a putut nici El, măcar vreun veac,
Să mai pună capul pe o pernă,
Boala Sa a fost fără de leac,
O iubire blândă și eternă.
Și acum milos și obosit,
Mai cărunt decât a fost odată,
Cu sfială și-a mărturisit,
Dorul Său de inimă curată.
Să tăcem, că doarme Dumnezeu,
Dați-i toți un semn de dăruire,
Somnul său, molatic și stingher,
E de fapt iubire din iubire.