BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

31 august 2013

DUMINCA LUNATICULUI SAU CEASUL MILEI DIVINE...

LA CEAS DE MILĂ

Și cum să-ți cer iertare și cum să-ți spun păcatul,
Atâta răscolire stă pururi peste gând,
Dar Tu ești Dumnezeul, dar Tu ești Împăratul,
Și înțelegi făptura în faptă și cuvânt.

Și ce să-ți spun de mine, cum să vorbesc din lacrimi ,
Prea mult nu știu din bine, sunt vasul rupt de lut,
Poate doar Născătoarea, să-mi lase peste patimi,
Un semn de împăcare, și un milos sărut.

Și ce va fi de astăzi, nu știu, dar Tu iubire,
Hristoase, fă să fie mai lesne crucea grea,
Din duh de rugăciune să mă hrănesc în fire,
Și apoi în veșncie primește taina mea.


30 august 2013

Am scris din nou poezie. Deși, parcă e așa de pustiu acest blog. Cred însă că voi existați!

MAI E CEVA

Mai sunt cuvinte pentru vară,
Mai vine toamna și ne doare,
Mai scriu spre voi, a câta oară,
Și vai cuvântul însuși moare.

Mai sunt acele vechi poeme,
Mai sunt iluzile deșarte,
Mai îndulcim prin văi blesteme,
Și nu va fi o nouă carte.

Mai e poetul nepereche,
Mai e perechea fără rimă,

Mai învățăm după ureche,
Că doar iubirea n-are vină.

Mai e și plictiseala voastră,
Mai e și Dumnezeu prin mine,
Mai este împăcarea noastră,
Și curge inima prin vine.

Mai scriu, mai scriu, nici nu vă pasă,
Mai e demult în suflet cerul,
Mai știți cum mă citeați în casă?
Și ce frumos părea misterul.

25 august 2013

POEM SCRIS LA CLUJ-NAPOCA, 25 AUGUST 2013

BUCURĂ-TE OM
Bucură-te om frumos, cântă lin și plin de bine,
Maicii Domnului duios, spune-i ce mai e în tine.
Bucură-te om de lut, suflet fără de pereche,
Ce e greu a și trecut, astăzi raiul va începe.
Bucură-te om de dor, amintind de sfinți și milă,
Rănile nu te mai dor, nu mai ai nici vis, nici silă.
Bucură-te om curat, te-a iertat iubirea blândă,
Nu ai fost nicicând uitat, de speranța cea mai sfântă.
Bucură-te om divin, Născătoarea stă cu tine,

Ești lumină, ești sublim, lăcrimează, este bine! 

19 august 2013

DE CE?
De ce, și ochii au o poartă,
De ce, și vorbele se închid,
De ce, există o fereastră,
De ce, nu pot s-o mai deschid?

De ce, mai spunem ce ne doare,
De ce, nu avem leac nici noi,
De ce, e lună când e soare,
De ce, urâm din doi în doi?

De ce, o noapte este albă,
De ce. în alta facem rugi,
De ce, stau lacrime pe salbă,
De ce, de bucurie fugi?

De ce, potirul are slavă,
De ce, paharul are dor,
De ce, sunt vise și otravă,
De ce, după iubire mor?

De ce, și Dumnezeu ne ceartă,
De ce, și îngerii suspin,
De ce, ne împărțim pe hartă,
De ce, doar cerul e divin?

De ce, să nu fim doar răbdare,
De ce, să nu fim un cuvânt,
De ce, doar ce e mic, e mare,
De ce, de ce, doar pe pământ?