Mâine
Fântâni de lacrimi
pustiite,
Puzderii de
vitralii sparte,
Dureri de
suflet înmiite
Și mâna
ce-a căzut pe carte.
O, vai,
pustiul mă atinge
Și setea
mi-este tot mai trează,
Un flutur
negru mă învinge,
Un altul
alb mă înviază.
Sunt
martorul ce vede cerul,
Nu pot
tăcea, așa e firea,
Cămașa mi-a
roșit misterul
Și Domnul
mi-a redat iubirea.
Apoi
tăcere, vine noaptea,
Pustiul s-a
umplut de milă.
Lângă
opaiț, lasă-mi partea,
Vorbește-mi Doamne, fără silă...
