BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

31 mai 2013

Poezii pentru Cenaclul Lumină Lină!

Balada românului rătăcit
 
Vrei să pleci în altă țară - biet român,
Că ți-e viața prea amară - biet român,
Mama ta te plânge-n poartă - biet român,
Poate mâine va fi moartă - biet român.

Bate vântul rece, greu - biet român,
Te-ai pierdut de Dumnezeu - biet român,
Lacrima ți-e otrăvită - biet român,
Și ți-e inima sleită - biet român.

Dorul, bată-l vina dor - biet român,
Rănile de țară dor - biet român,
Cei de-acasă te alungă - biet român,
Cei de-afară de înfruntă - biet român.

Nu mai ști nici cine ești - biet român,
Pentru ce să mai trăiești - biet român,
Nu mai vrei să fi doar tu - biet român,
Nu mai ști a spune nu - biet român.

Doamne, dacă mai iubești - neamul meu,
Numai Tu să izbăvești - neamul meu,
Cheamă la o Liturghie - neamul meu,
Frați cu frați în veci să fie -neamul meu.
 
Și te rog, și-așa îți spun - Doamne bun,
                                                  Nu ne mai lasă pe drum - Doamne bun.

 
 

19 mai 2013

ALTE POEZII DE PRIMĂVARĂ


Elegia tristului felinar

Felinar aprins sub lună,
La fereastră mea respiri,
Lângă tine se adună
Plânsul marilor iubiri.

Felinar cu gaz de milă,
Luminezi în nopți de dor
Și cu tine orice silă,
Se topește în fior.

Felinar de primăvară,
Parcă lăcrimezi și tu,
Poate e întâia oară,
Nu știu de e da sau nu.

Felinar prea singuratic,
Din lumina ta trăim,
Noaptea, visul enigmatic,
Ziua, te sfidăm și-o știm.

Felinar tăcut sub lună,
Iată gazul s-a sfârșit,
Nimeni nu se mai adună,
Oare cine te-a iubit?

 

Inimă

Potecile nopții au urme de înger,
Și câinii se îmbată cu vise de rai,
Îmi vine mireasmă, îmi vine să sânger,
Să leg la trăsură o mie de cai.

Poteca e veche, departe se duce,
Cu pietre, cu jale, cu dor fără preț,
Dar vai, mi se leagă destinul de-o cruce,
Splendoare, speranță, durere, dispreț...

Aud cum colindă un greiere singur,
Deși nu am lacrimi să plâng pentru el,
Căci ochii s-ar face luceferi, desigur,
Și-apoi m-aș preface în blând porumbel.

Departe tăcere, aproape tăcere,
Iisuse Hristoase, Tu cum ai știut,
Că moartea e lege stropită cu miere,
Să mori din iubire, Tu cum ai putut?

Ard ochii de vise, am pielea uscată,
Genunchiul mi-l pun pe podea și suspin,
E noapte, mi-e groază, e taină mirată,
Mă simt și în moarte, mă simt și divin. 

3 mai 2013

POEM LA VINEREA MARE



NOSTALGIE GREA

Gând pătruns de resemnare,
Ochiul către cer privește,
Este vinerea cea mare,
Cine oare ne iubește?

Nicio veste, numai lacrimi,
Ce durere, ce poveste,
Parcă totul stă în patimi,
Cine astăzi mai iubește?

Liliacul sângerează,
Pe un ram se osândește,
Of, ce veche primăvară,
Poate cerul ne iubește?

Piatră, piatră, fără milă,
Ieși din marea de durere,
Fă-te val fără de silă,
Și iubește, și iubește...

1 mai 2013

POEM LA JOIA MARE!

JOI

O lacrimă curgea din suflet,
Era suspinul de apoi,
Un porumbel ofta în cuget,
Și era seară, era Joi.

Ce vânt bătea dinspre pustie,
Ieruaslimul, fără noi,
Și-o rană  veche, arămie,
Se tânguia, și era Joi.

S-au dus și străjile la vatră,
Îngândurați și parcă goi,
De mila ce-ar fi curs din piatră,
De-ar fi voit, dar era Joi.

Și-am spus iubirii: Tu ai Nume,
Pe Crucea Ta, suntem și noi,
Și vom învinge răni și lume,
 Nu vom uita ce a fost Joi!