LACRIMI
Mai scriem despre voi femei,
O facem rar din obligații,
Și parcă nu avem temei,
Și parcă scriem aberații.
Așa e felul pe la noi,
Să fim bărbați numai la vorbă,
Și când iubim, să nu fim doi,
Ci doar să-ndeplinim o normă.
Și ce păcat, mereu, mereu,
Să ne uităm perenitatea,
Și numai bunul Dumnezeu,
Să vă preia maternitatea.
Când puneți unele dorinți,
Ne enervăm de vrerea voastră
Și-așa ne credem, niște sfinți,
Îndeplinind doar voia noastră.
Și uneori vă mai lăsăm,
Intr-un salon de reanimare,
Și nici aici nu vrem să stăm,
Să vă veghem în
ceasul mare.
Și dacă simplu, ați murit,
Abia atunci primim de veste,
Că am trăit și n-am iubit,
Ce-a fost frumos și de poveste.
