GRACE, FETIŢA CARE FACE PRĂJITURI ÎMPOTRIVA AVORTULUI

Grace

   Se numeşte Grace Swanke din S.U.A, are 10 ani şi primeşte educaţia şcolară prin program la domiciliu. Când era mai mică făcea parte din echipele de cercetaşi, un fel de organizaţii guvernamentale, care se ocupă cu programarea aşa zis „benefică” a timpului liber al copiilor. De fapt o programre a minţilor copiilor se fapte viitoare sociale anticreştine. Atâta doar că într-o zi Grace a hotărât să plece din această organizaţie, simţindu-şi tot mai puternică apropierea de Iisus Hristos. Astfel, micuţa Grace Şwanke, a aflat la biserică şi de existenţa păcatului avortului. Îndurerată a întrebat pe toţi cei din jurul său cum este posibilă o astfel de ticăloşie cumplită. Explicaţiile pe care însă le-a primit, în marea lor majoritate, au fost acelea că mamele nu au bani ca să-şi crească copiii şi de aceea recurg la astfel de crime strigătoare la cer.

Ce a făcut atunci Grace Swanke?

 

Poate o să vă miraţi sau poate că vă veţi simţi chiar ruşinaţi citind aceste rânduri, dar Grace Swanke a luat atunci o iniţiativă surprinzătoare pentru vârsta ei şi pentru toţi cei apropiaţi din familia sa. A hotărât, ca din primăvara anului 2012,  zilnic să facă prăjituri, pe care să le vândă unor beneficiari, spre a obţine bani necesari salvării copiilor nenăscuţi. Zis şi făcut. Anul acesta, în câteva luni, de exemplu, a vândut atât de multe prăjituri, încât a adunat peste 3000 de dolari pe care i-a donat imediat unui centru creştin de susţinere a viitoarelor mame sărace ( care coabitează cu ideea avortului) Să mai spunem şi că acest centru se află chiar lângă Centru de Planificare Familială, adică locul în care se pregăteşte "raţionalizarea" vieţii şi sunt îndemnate tinerele spre îngurgitarea pastilelor sexuale şi  spre avort.

Cum a reuşit să strângă banii?

  Fiind catolică, ea s-a adresat în primul rând prietenelor ei credincioase şi de aceeaşi vârstă cu ea, pe care le-a întâlnit duminică de duminică la slujbele bisericii. A mers la preot şi a cerut binecuvântare pentru această idee unică şi plină de har...

Împreună au purces la treabă şi s-au organizat temeinic pentru acest deziderat de salvare a vieţilor. 

Au închiriat un spaţiu special de muncă, au cumpărat în rate un cuptor şi au trecut zi de zi la treabă. Prăjiturelele, care au început a arăta delicios şi la vedere şi la gust, au fost de îndată achiziţionate de multe, foarte multe cofetării şi astfel lucrurile au prins temeinicie şi continuitate.

La noi creştinii sunt în stare de apatie...

   La noi aceste lucruri par neverosimile şi faptele concrete lipsesc. Creştinul român e destul de comod şi se mulţumeşte cu o oarecare stare de interiorizare. Românul nu se complică, nu vine cu idei, nu-i cere duhovnicului decât dezlegarea de obişnuitele păcate. Deşi sunt mai multe slujbe şi programe euharistice ca niciodată. Paradoxal însă, o astfel de evlavie, mai ales suţinută de iubirea Maicii Domnului, ar trebui să trezească resurse nebănuite de săvârşire a faptelor bune. În mod normal creştinii ortodocşi ar trebui să fie mult mai plini de idei şi de acţiuni concrete. Dar... Creştinii noştri  sunt însă parcă „obosiţi”, ignorând lucrarea vie a harului, apăsaţi  de atâtea probleme şi neîmpliniri personale, încât efectiv nu mai au timp ca să se hotărască dacă pot avea astfel de iniţiative. Ba mai mult, cei mai mulţi dintre creştini, dau impresia că nici măcar nu se gândesc la aşa ceva. Ei gândesc credinţa doar ca o prezenţă concretă la sfintele slujbe sau ca o integrare într-un program duhovnicesc, în care trebuie să abandoneze nu ştiu câte păcate şi atâta tot…

Cum petrece timpul unei zile un funcţionar ortodox român?

Haide să vedem în ce mod se desfăşoară timpul zilei unui funcţionar ortodox român? Cred că programul de viaţă arată în linii mari cam aşa:

 6.30-7.00  trezirea

Cafeluţa de dimineaţă sau ceaiul ( în caz că e vegetarian)

8.00-17.30 servici.
 Munca pentru bani şi fericire personală
  Din bani se poate cumpăra:
 hrană, cafea, produse cosmetice, băuturi, iconiţe, cărţi sfinte, daruri la onomastici, dulciuri etc.
18.30-24.00 eventual câte o slujbă sau o seară liniştită prin locaţi publice. Evident, plus vizionarea emisiunilor tv şi navigare pe internet.

Se mai plătesc:

                                                                       -bani benzină;
-schimb de piese uzul maşinii;
-mobilă nouă;
- telefon mobil, unul sau două;
- modem internet

-plasme una sau două camere;
-zugrăvit apartament la doi-trei ani ( depinde de modă);
 -achiziţionat în plus,  dacă se poate altă locaţie, altă maşină;

-mici ieşiri la restaurante;
- bacşiş la ospătari;
- mâncare pentru mici animale de companie;

- concedii;

- sejururi la locurile dragi;

-plăţi întreţinere etc.

-coafor, masaj în unele cazuri;

  
  În plus, creştinii din România sunt şi buni amatori de pelerinaje. Fiorul acesta, deşi bine ascuns sub ideea unei aşa numite dorinţe de a te sfinţi, este de fapt, de cele mai multe ori o ipocriyie, evident când e folosit abuziv, scopul fiind unul profund neduhovnicesc, acela de a nu sta locului, de a nu fi stabil, de a vrea tot timpul să umpli timpul liber cu ceva plăcut (adică exact fiorul ieşirii la distracţie lumească, însă acum, în variantă evlavioasă) Avem plăcerea nebună de a ne plimba, de a vizita diferite locuri sacre, de a sta de vorbă cu duhovnici, un fel de boemie spirituală, frumoasă la vedere şi care  de ce să nu recunoaştem de cele mai mult ori are conotaţii strict personale (şi aici se cheltuiesc destul de mulţi bani) Sunt prezenţi la foarte multe masluri încât nu mai au timp pentru fapte concrete creştine. Când şi cine, deci, să mai facă "prăjituri" pentru salvarea creştinilor? 

Bărbaţii români buni alcoolici şi chiar întreţinuţi de femei...

  Acum hai să ne gândim şi la alt aspect al vieţii de fiecare zi? Când ar putea un bărbat botezat ortodox să facă ceva pentru femeile care avortează? Sau alte fapte creştine? Ne întrebăm aceasta deoarece se vede bine treabă că cei mai mulţi dintre bărbaţii români sunt amatori de alcool. Unii fumează pe rupte, alţii vor distracţii şi mai picante.
   Pentru ei, viaţa are propriul preţ şi propria plăcere.  Alcoolul e mai tentant decât curajul de a salva vieţi. În restaurante( crâşmele de altădată) bărbaţii se aşează la masă cu mult aplomb şi beau nestingheriţi în rând cu femeile.

  Ajunge că românul să deţină doar câteva ore libere într-o seară, pentru ca imediat să şi le petreacă în modul cel mai „plăcut”. Ieşind la terase, mergând la cabane, vizitând foarte des pivniţa proprie şi consumându-şi până ultimii bani "la cinste" şi pe mici plăceri culinare. Pieţele şi localurile din România sunt mai pline ca niciodată. Deşi suntem în plină criză economică etc. Ca să nu mai vorbim că există o serie de bărbaţi iresponsabili, care spun că nu li se cuvine să facă muncă de jos şi sunt întreţinuţi din munca femeilor cu care coabitează.

Ce facem?

    Citind acest material sunt sigur că nu vă veţi schimba atitudinea. O să găsiţi, ca de fiecare dată, multe explicaţii pertinente. O să vă camuflaţi egoismul sub aceleaşi măşti nevinovate. O să daţi vina pe conducători, pe politicieni, pe preoţi, pe părinţi şi pe toţi cei ce vă strică liniştea. Sunt sigur că nu veţi veni la duhovnicii voştrii ca să le propuneţi ceva concret. E poate, cu adevărat, prea mult...

În timpul acesta, micuţa Grace Swanke va continua să înveţe la şcoală, să îşi facă zi de zi temele, să asculte de părinţii săi, să se roage, să meargă la biserică şi să facă prăjituri delicioase. Cu care să salveze viaţa pe pământ şi demnitatea de creştini adevăraţi.

În loc de final am scris o poezie:

Fluturii mei

Fluturii mei, fluturii mei,

Aleargă către Dumnezeu,

Şi eu cu ei,

Parcă sunt zeu,

Şi alerg, mereu,

Şi tot mai greu,

Spre Dumnezeu.

Cine sunt eu,

Eu nu sunt zeu,

Deşi alerg,

Spre Dumnezeu,

Oi fi vreun flutur, chiar şi eu,

Şi-mi caut zborul cel mai greu,

Iubind, iubesc şi sper mereu,

S-ajung cândva la Dumnezeu.

AVEŢI VREO IDEE CA GRACE?

VĂ ROG SĂ ÎMI SCRIEŢI!