Cântecul lutului
Picură ploile în
floare,
Toamna e plină de
dor,
Cântă, ce cântă şi
doare,
Cântă vioara
uşor.
Cade o frunză şi
doare,
Parcul e plin de
suspin,
Nici o speranţă
mai mare,
Cântă un fluier
divin.
Din tină facem
ulcioare,
Ce le vom vinde
la târg
Vom da şi inimi
şi floare,
Dorul să doară cu
sârg.
Îngerii fug către munte,
Bunii plecaţi nu mai viu,
Legile surpă o
punte,
Cântă chitara
târziu.
E peste tot
despărţire,
Cei ce-au iubit
cântă mut,
Crucea pătrunde
în fire,
Hai să tăcem, e
prea mult.
