BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

12 martie 2012

Plină
 

Şi a fost greu să-mi pun pe suflet,
Un cub de gheaţă şi tăcere,
Icoanele plângeau din cuget,
Eram un lac cu crini de miere.

Şi a fost cea mai lungă noapte,
Stăteam fără nădejdi de bine,
Nu auzeam din cer nici şoapte,
Iar dragostea murea în vine.

Şi-aş fi pierit atunci cu lacrimi,
Mi-era prea mult să cred în stele,
Mi se părea că ard în patimi,
Cu îngeri si cu vise grele.

Şi a fost prea tirană clipa,
Când candela ardea în mine,
Mi-am spus că doar eu sunt risipa,
Ce izvorăşte din suspine.

Şi a trecut încă o viaţă,
Îngheţul m-a ascuns în munte, 
Iar dragostea chema în ceaţă,
Un Dumnezeu pe strânsa punte.


Lină

Iubirea este milă şi altceva nimic,
Nu cerceta misterul, nu mai cerca ascunsul,
Ajută-mă prieten să pot să mă ridic,
Şi lasă-mi contopirea să-şi ceară nepătrunsul.

Iubirea este soare şi sânge de copil,
O rană se închide, o alta se desface,
Şi-acolo lângă minte se-aprinde un fitil,
De vise, de simţire, de inimă ce tace.

Iubirea este darul ce tu nu îl oferi,
Şi spui că Dumnezeul e biciul care doare,
Dar vai, nu eşti tu oare chiar omul care ceri,
O floare, o speranţă care în veci nu moare?