Ceaiul
Nu vă cer nimica, doar un ceai fierbinte,
Şi să-mi spuneţi, prieteni, ce a fost pe-acasă,
Dacă remuşcarea mă mai ţine minte,
Dacă vă lipseşte un străin la masă.
Da, eu sunt străinul ce-a plecat în lume,
Ca un vânt de iarnă, cu un dor în traistă,
Ce-am avut în suflet, nu se poate spune,
Poate doar credinţa şi iubirea voastră.
V-a fost frig acasă, mi-a fost frig şi mie,
Şi scrutam prin lacrimi zările-n fereastră,
Eram ca o noapte veche şi târzie,
Sau ca o petală ce-a căzut din glastră.
Hai să punem ceaiul într-o blândă cană,
Şi să stăm la masă cum stăteam odată,
Frate lângă frate, rană lângă rană,
Chiar de-ar fi să fie viscol pe afară.
Daţi mai tare focul, să aud fiorul,
Cum troznesc în sobă jertfele de seară,
Şi cântaţi din suflet ce frumos e dorul,
Când lumina lină redevine ceară.
Şi acum că este timp de dăruire,
Şi-avem daruri multe care stau pe masă,
Vă doresc din suflet pace şi iubire,
Bună seara, prieteni, am venit acasă!