Excelenţă
Cenuşa mea, ecoul tău,
Un fel de dig ce stă în maluri,
Poate e bine sau e rău,
Dar te iubesc plutind pe valuri.
Şi în Scripturi, în cartea Ta,
Se spune că iubirea crede,
Prin orice inimi, undeva,
În cerul care nu se vede.
Ştiu, nu mă crezi aşa pustiu,
Mereu mă cauţi de pereche,
Tu, Dumnezeul cel târziu,
Pierdut în dorul fără veghe.
Iar eu, ce sunt, poate un fel,
De-a spune muntelui, răbdare,
Sau, mai rămâi, avem un ţel,
Mai e şi mâine pe cărare.
Şi nu se ştie ce va fi,
În paradisul Tău de soare,
Sperând că ne vom întâlni,
Ca o cenuşă şi un floare.
