Nectar de veghe lină
Impresie smerită de milă şi de pace,
Unde se-aşează plânsul, sunt mii şi mii de urme,
Ceva din tine geme, ceva din mine tace,
Nectarie bătrânul ne caută prin lume,
Şi tu eşti lumea veche, când tristă, când frumoasă,
Eu sunt un fel de rază, răsar doar din furtună,
Dar iată ce ne-adună, Măicuţa mea duioasă,
Nectarie bătrânul, pe-o înlăcrimată lună.
Ce am pierdut în viaţă, am regăsit în tine,
Un cer, doi ochi cucernici şi-un fel de lungă noapte,
Nici nu mai am cuvinte, de inimă şi bine,
Nectarie bătrânul, îmi ţine loc pe toate.
Aştept ceva mai altfel, să nu te laşi de mine,
Să nu ai nicio silă, să-ţi simt speranţa lină,
Şi, poate, cine ştie, de undeva ne vine,
Nectarie bătrânul cu taina lui divină.
Nu mai adaug nimica, ce scriu e doar o parte,
Din trâmbiţa senină, ce cheamă la iubire,
Dar, în această seară, semnând ca pe o carte,
Nectarie bătrânul, ne lasă dor în fire.