DIVINA BUCOVINĂ
POEZIE DEDICATĂ PRIETENULUI ŞI OMULUI DE ADÂNCĂ SIMŢIRE NAŢIONAL-CREŞTINĂ CIPRIAN OLINICI
VATRA DORNEI 7 SEPTEMBRIE ORA 18
Ne odihnim cu cerul aici în Bucovina,
Şi munţii ne sunt locuri de paradis fratern,
Visăm o ţară sfântă ce şi-a găsit lumina,
În fiecare casă, statornic şi etern.
La ceas de seara caldă un clopot ne trezeşte,
Din mânăstiri triumfă un duh de rugăciuni,
Şi sufletul iubirii mai mult parcă primeşte,
Fiorul veşniciei în lacrimi şi cununi.
E pace, e speranţă, e dor de ţară dulce,
Bucovinenii înşişi sunt pâine în cuptor,
Ei ard din dăruire ca un Hristos pe cruce,
În vatra lor curată ce nu-şi găseşte nor.
Iar brazii stau cucernici, într-un răstimp smerit.,
Şi orice rană veche aici îşi află leacul,
Într-un izvor de apă ce curge infinit.
Prin prieteni de simţiri, bucovineni de frunte,
Simt că se-ntorc strămoşii din sfintele tăceri,
Şi către cer aşează o fericită punte,
Aşa cum sunt blajinici şi ospitalieri.
Şi vă doresc şi vouă aceeaşi blândă soartă,
Veniţi în Bucovina, veniţi cu dor mereu,
Dar nu uitaţi Moldava e o miloasă poartă,
Pe care întră-n lume chiar Bunul Dumnezeu!
Drum spre crucea neamului
Fiecare drum spre Bucovina înseamnă un drum spre pridvorul cerului nostru naţional. Biserica Ortodoxă a făcut cu câţiva ani în urmă gestul special şi imens de a-l canoniza pe Domnitorul Ştefan cel Mare. A fost primul semn de normalitate după decembrie 1989, în contextul în care afirmarea naţionalismului, pentru cei mai mulţi dintre compatrioţi, nu mai apare astăzi ca o necesitate, ci mai degrabă ca un gest pietist. Iată însă că, împotriva tuturor dogmaticilor sentimentalişti care atacă "ortodoxia patriotismului" acel gest al Sfântului Sinod, arată că Duhul Sfânt ne cere şi o altfel de atitudine decât aceea a "evalviei adâncite" şi a "îmbunătăţirii duhovniceşti" pe care o adeptă practicanţii dreptei credinţe. Adică, cu alte cuvinte, e cazul şi timpul să ne mai gândim şi la valorile istoriei şi ale pământului nostru secular. Să fim deci roâmâni autentici, apărători ai neamului şi ai bisericii noastre.
Merg spre Bucovina pe drumurile grele ale ţării şi mă gândesc la datoriile morale personale pe care le am în faţa lui Ştefan cel Mare, în faţa unui Eminescu sau a românilor din aceste teritorii, care refuză să se cosmopoliteze, deşi foarte mulţi au plecat în bejanie în lumea cea largă. Am plecat spre Suceava, ca un "înaintemergător" al Cenaclului Lumină Lină şi sunt dornic de a vedea cât mai repede mânăstirile şi simbolurile propriei noastre identităţi. Ard ca o torţă de jale, gândindu-mă că timpul trece şi noi înşine facem fiecare foarte puţin pentru viitorul neamului românesc. Autoturismul mă duce parcă spre însăşi miezul cuvântului "român". Şi de aceea drumul spre Bucovina e de fapt drumul spre propria mea fiinţă şi spre iubirea de voi!
Drum spre Bucovina
Când timpul vieţii tale va preţui mai bine,
Şi când vei cere preţul firesc de-a fi stăpân,
Cu lăcrimări sublime şi cugete divine,
Tu du-te în Bucovina şi simte-te român.
Şi dacă drumul însuşi îţi va părea o lege,
Pe care o respectă cel harnic şi cel bun,
Să nu laşi peste ţară nici o fărădelege,
Şi du-te în Bucovina şi simte-te român.
Ajunge câte patimi ne vitregiră viaţa,
Nu-ncape în istorii ce-ar trebui să spun,
Dar dacă totuşi noaptea aduce dimineaţa,
Tu du-te în Bucovina şi simte-te român.
Şi legământul sacru aşa să te găsească,
La orice risipire statornic şi imun,
Deci fă o rugăciune spre cer dumnezeiască,
Şi du-te în Bucovina şi simte-te român!
miercuri 7 septembrie ora 14
în drum spre Bucovina
în drum spre Bucovina
