BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

24 iulie 2011


Ora
Ora, o lacrimă neînţeleasă
Un suflet pe care îl pierdeţi în fiecare zi,
Un copil lăsat la poarta iubirii,
O curte în care cumpăna furtunii e stricată,
Sau o iubire dumnezeiască
Pe care scrie
mâine,poimâine, etenitate…


Mâine 
Se scurge marea în ochii lui Hristos,
Rece, plină de talazuri sfioase…
-De unde ai veni mare?
- Din ochii tăi de ieri, Doamne?
-Ochii mei de ieri?
- Da, nu uita,
La poarta Ghetsimanilor,
Era o albie pustie
Şi acolo sufletele copiilor aşteptau,
Lacrimile Tale!

Apoi, Domnul a tăcut.
Şi-a adus aminte,
De acea noapte în care,
Noi aşteptam,
O lacrimă
Sau un dor.

Afară era rece,
Vântul intra în carne
Şi pietrele suspinau
Iar Domnul a plâns…
Era ultima noapte pe pământ.

De atunci marea ne bate peste ploape,
Iar Domnul ne conduce
Corabia spre limanul cel desăvârşit…



Veghe
 
Măicuţă nu plânge,
Sunt totuşi acasă,
O noapte se stinge
O alta apasă.

Revin lângă tine,
Mi-e dor, mi-e iubire,
O lacrimă vine,
În simplă smerire

Măicuţă e pace,
Acum la icoană,
Veghează şi tace,
Un suflet, o rană.