Lumea după sticlă

După geam văd o lume cuminte,

Doar o sticlă de fapt ne separă,

Nu ne spunem nimic, vorbe sfinte,

E o lume simţită, uşoară.

După geam parcă totul e bine,

Nu mai văd nici contrarii, nici ceaţă,

Nu primesc întrebări mai haine,

Fiecare îşi vede de viaţă.

După geam se-mplineşte Scriptura,

Suntem toţi în consens şi în pace,

După geam ne dispare şi ura.

E o lume ce trece şi tace.

Sonetul singurătăţii

 

Singurătatea are santinele,

E noaptea când se plimbă noctambulii,

Şi-o să pornesc la un cules de stele,

Cu vulturii, cu bufniţe, cu ulii.

Desperechind condiţia umană,

Nu mi-a rămas decât să caut luna,

Măcar din cornul ei nu vin cu rană,

Măcar acolo să-mi găsesc cununa.

E-adevărată că îngerii fac ture,

Pe lângă casa mea în miez de vară,

Şi-mi dau speranţe tinere, mature,

Că mă iubesc aşa ca prima oară.

Singurătatea are însă şansă,

Căci lumea este lume şi e veche,

Când o iubeşti te strânge într-o transă,

Şi uite-aşa rămâi fără pereche.