Regina nopţii
(poezie în dorul Grădinii Maicii Domnului...de acasă)
La Padova sunt flori de circumstanţă.
Şi palmierii se smeresc stingheri,
Dar scriu smerit în file de vacanţă,
Am să mă-ntorc la florile de ieri.
Acasă e mai bine, curge lapte,
Rinichii mei se-adapă cu frumos.
Acolo e lumină-n orice noapte,
Regina nopţii bâlbâie duios.
Sfântul Anton îmi dă povaţă blândă,
Fi grădinar, ia-ţi floarea ta de rai,
Dă-i un sărut pe lacrime şi tâmplă,
Măicuţei să îi laşi un vis de mai.
Nu te uita că ea te vede noaptea,
Ochii miloşi se fac atunci mai buni,
Mai bine să îţi iei din frunze partea,
Şi din tulpini crescute din străbuni.
Pune-ţi şi tu petale, fi o floare,
Căci orice grădinar, devină plin,
Atunci când fie vară sau răcoare,
În ţara lui se simte mai divin.
În ţara mea e noapte şi e pace,
Regina nopţii doarme cu alin
Şi simt sublim cum inima îmi tace,
Iar Sfântul mi-a vorbit de rai puţin.
