Pe cartea ta de rugăciune,
Un picur a căzut fierbinte,
O lacrimă sau o minune,
Şi iată, Dumnezeu te simte.
Ai pus un deget cu uimire,
Şi-ai pipăit ce plâns te cheamă,
Căci cerul şi-a lăsat iubire,
Un plâns ca un fior de rană
Şi ora e aşa târzie,
Dar pare început de viaţă,
Şi simt că bine o să fie,
Poate şi mâine dimineaţă.
Citeşte, roagă-te, veghează,
Suspină, fă un rai din tine,
Căci iată Domnul lăcrimează,
Şi lângă tine astăzi vine.
Cântec pentru Maica Domnului
(Versuri şi melodie scrise pentru Biserica Sf. Ioan Iacob Romînul)
- în drum spre Roma 26 Iulie 2011-
Nicicând nu ai fost mai frumoasă,
Cântăm cu fior şi trăire,
Fecioară de pace duioasă,
Tu eşti şi vei fi o iubire!
Copilul din inimi renaşte,
Sunt zborul de astăzi şi mâine,
Şi ziua îmi pare de Paşte,
Tu eşti şi vei fi o minune!
Nu are durerea putere,
Se vindecă rana de fire,
Şi sufletul nostru te cere,
Tu eşti şi vei fi izbăvire!
Vegheaţi la icoane cu lacrimi,
Dureri pe vecii să nu fie,
Şi spuneţi că nu mai sunt patimi,
Maria ne e mântuire!
Noapte deocamdată
( Scrisă la Roma, 26 Iulie 2011 în fiorul înmiresmat al martirilor din catacombe)
Şi dacă moarte nu v-a frânt,
E semn că voi aţi fost tot cerul,
Nu doar bulgăr de pământ,
Ce îşi împrăştie misterul.
În catacombe, plini de dor,
Eraţi potir de liturghie,
Şi rănile ce aspru dor,
Voi le-aţi ascuns în bucurie.
Lumina blândă din adânc,
Scoarţă terestră de iubire,
Va dat pe veacuri legământ
Şi-un infinit de dăruire.
Nici astăzi lumea nu vă vrea,
Martirizaţi veţi fi de-a pururi,
Uitarea ca o vreme grea,
Trăieşte-n inimi şi în gânduri.
Dar eu, frumos, vă mulţumesc,
Ne vom vedea mai mult odată,
Deşi în osul omenesc,
E încă noapte, deocamdată.
