BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

29 aprilie 2011

vineri de izvorul tămăduirii


Leac pentru neputinţă



Şi dacă noaptea plânge în icoană,
Pofteşte frate, nu sta fără leacuri,
Întinde-ţi mâna să îţi pun pe rană,
O alifie dulce din adâncuri.

Ştiu că împart aceeaşi plămădire,
Nu am pretenţii de minuni şi slavă,
Sunt doar un doctor ros în dăruire,
De ce mi-a dat viaţa cea amară.

Şi trupul mi se spânzură pe oase,
Şi cei mai mulţi habar nu au că doare,
Dar nu mă plâng, căci totul se socoate
Şi suferinţa-mi este împăcare.

Cât pot, din răni, mai dau câte-o povaţă,
Mai ung la cei smeriţi trupul tenace,
Dar, vai, nici chiar aşa nu se învaţă,
Că nu le cer decât un pic de pace.

Ba unii au pretenţii de saloane,
Şi m-au lăsat să cred că sunt un orb idilic,
Drept mulţumiri ei mi-au adus piroane,
Şi-o cruce de curaj să mă edific.

Dar în acest răstimp împart iubire,
Cu-aceeaşi alifie vindec orbii,
Şi Dumnezeu mi se coboară-n fire,
În locul celor duşi ca nişte zodii.

Şi dacă viaţa plânge în lumină,
Eu tot trudesc la poticnirea voastră,
Să vă tămăduiesc fără de vină,
Redeschizând spre ceruri o fereastră.