În aşteptarea Paştilor
Vagoanele se sting pe şine,
Pe orologiu moartea cântă,
De undeva un zvon ne vine,
Că numai despărţirea cântă.
E falimentul împăcării,
Fugim spre alte case sfinte,
Orgoliile devin imperii,
Smerenia se dă în ţinte.
Tăcerea face joc satanic,
Iar limbuţia crez isteric,
Frustrările au iz adamic,
De paradis pierdut homeric.
Mi-e patria un vals hipnotic,
Beţivii cântă în consoane,
Că mâine vom trăi haotic,
Pe alte lacrimi şi peroane.
În acest cadru fantomatic,
Predau la păsări neputinţa,
Şi zborul lor e emblematic,
Ca să-mi întunece dorinţa.
Şi tot ce zboară se ucide,
Iluziile, lumina, mila,
Iubirea însăşi se divide,
Din doi în doi ne vine sila.
Hristos priveşte din durere,
Pe crucea sa sunt spinii vieţii,
Ce plânsă tristă înviere,
Trăim pe zorii dimineţii.
