Zbor în iarbă
Protestez pe inimă de iarbă,
Noaptea asta nu e decât vis,
Toată lumea sincer mă întreabă,
Ai văzut văzduhul propriu-zis
Ochii mei nu au decât un câmp,
Şi în ei se zbate o mirare,
Ce ciudat să fi doar un pământ.
Zboară îngeri, ştiu şi mi-este bine,
Bat din aripi ca un puls hoinar,
Ei sunt sânge care strigă-n vine,
Şi devin un nesecat nectar.
Iar iubirea astfel se cunoaşte,
Este clopot şi cuvânt curat,
Calul suferinţei însă paşte,
Şi în noapte plânge resemnat.
Dar nimic nu mă obligă totuşi,
Să refac sub lună dorul meu,
Cerul să îl prind în mii de noduri,
Şi să zic că este Dumnezeu.
Spune-i împăcării că trăiesc,
Fie milă, fie dor şi pâine,
Dar lăsaţi-mi visul omenesc.
