Sunt foarte obosit. Nu pot scrie tot timpul poezie. Din respect pentru cei ce intră pe blog am scris mereu câte ceva... Mi-e teamă să nu-i pierd dacă nu scriu o zi, pentru că ţin la voi toţi Astă seară însă e greu. Nu s-aîntâmplat nimic rău. Sunt pur şi simplu ostenit. Am avut o zi plină. Mă iertaţi!

încerc nişte versuri...

nu ştiu dacă merge...

Vina de a fi speranţă

Vina ta speranţă este că exişti,

Nu te pot eu arde, nu te pot eu frânge,

Când ne moare timpul, tu mai mult te mişti,

Şi din amintire rana mea te plânge.

Mila ta iubire este ca un lac,

Când eşti limpezire, când eşti o mâhnire,

Când păşesc pe tine, gândurile tac,

Şi sunt o spăşire, şi sunt dăruire.

Rana ta dorinţă este un potir,

Ai doar sânge aspru, ai doar neputinţe,

Te prelingi pe lume ca un dulce fir,

Şi îmi dai la urmă mii de suferinţe.