BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

19 martie 2011

sambata


ÎNTOARCEREA ÎN RAI
 

Şi după ce mă-ntorc acasă
Flămând de pace şi cuvânt,
Am să întind o sfântă masă,
Cu toţi strămoşii din pământ.

Şi o să-i chema la înviere,
Că noi românii suntem buni,
Abia când fără de tăcere,
Ne ospătăm cu cei bătrâni.

Mi-e greu cuvântul în pustie,
Străinătatea e un chin,
Ne face lacrima târzie,
Ne ia suspinul cel divin.

Nici foamea nu mai este foame,
Nici dorul nu mai este dor,
Aici unde nu plâng icoane,
Doar vise care gem si dor.

Mă voi întoarce cu o rană,
Pe ea să puneţi blând pământ,
Cules din ţintirim de ţară,
Din tot ce e curat şi sfânt.

Am să vă spun din nou un cântec,
Când veţi privi în ochii mei,
Să-mi fie cel mai bun descântec,
Să uit ce am văzut cu ei.

Şi nu îmi osândiţi surâsul,
Dacă ospăţ şi praznic cer,
Căci pentru mine, plânsul, râsul,
Este un petic de mister.

Mai bine să poftiţi la masă,
Aduceţi voi ceva de soi,
O pâine ca o dulce casă,
Şi un potir de gânduri noi.

Acum eu ştiu cu mult mai bine,
Că ţara mea este un cer,
Un sânge limpede în vine,
Ce curge către Dumnezeu.

Întindeţi masa, vin spre ţară,
Mă-ntorc să stau cu cei mai sfinţi,
Mi-e dor de cer şi primăvară,
Şi am doar lacrime fierbinţi.