Vis de îngeri

Povestesc clipele

pe o barcă de iluzii,

cum nuferii veneau în fiecare noapte

să cânte durerea, numai durerea,

şi atât...

Lăcrimează clipele

pe milenii de aşteptare,

încărunţite de tăcere

şi aducându-şi aminte naşterea,

şi atât...

Oftează îngerii,

la porţile cerului,

neînţelegând ce înseamnă moartea,

miraţi de prea plinul speranţei

şi atât...

Rugăciunea inimii

Nufăr fără gânduri, haos pus în ramă,

Două buze arse în aghiazmatar,

Pana de iubire cu surâs înseamnă,

Timpul slobozirii, vremea de hotar.

Un veşmânt de lână şi o stână blândă

Trei oieri fac focul ultimului vis,

Unul se coboară ca să ia osândă

Ceilalţi doi aşteaptă zborul interzis.

Nu se face ziuă, este noaptea milei,

Clopote bătrâne tac şi se smeresc

Liturghia cheamă arşiţele zilei,

Să se recompună ceasul omenesc.

Ce se-ntâmplă oare, e atâta viaţă

Turmele colindă, brazii pribegesc,

Din singurătate totul se învaţă

Şi pe cruce cerul este pământesc.

Rabdă bucuria, stă uimită clipa,

Se va face ziuă totuşi după dor

Dumnezeu devine pacea şi risipa

Peste împăcare, peste răni ce dor.

Hai strigaţi voi îngeri, faceţi rugăciune,

În monahi şi-n stele sloboziţi chemări,

Şi ca o minune gândul să se-adune

Legănat în inimi şi pe-ntinse mări.

Fii Tu însuţi Doamne, eul fără mine,

Varsă mir şi lacrimi, este nuntă, har,

Eu să-ţi fiu chemarea, Tu să-mi fii un Mire,

Cântă fericire, blând, sublim şi rar!