POEMUL NOPŢII!

DACĂ AŢI AVUT RĂBDARE ŞI M-AŢI AŞTEPTAT SĂ MĂ ÎNTORC DIN CONCERT DE LA HOMOROD, IATĂ VĂ RĂSPLĂTESC FIDELITATEA CU UN POEM

NU ŞTIU DACĂ MAI CITIŢI ÎN ACEASTĂ NOAPTE!
DACĂ NU MÂINE...
AM SCRIS LA ORA 2 ÎN NOAPTEA DE 24 SPRE 25 FEBRUARIE...

EU ÎL CONSIDER UN POEM REUŞIT... ŞI REAL...

Despărţirea de lume

                 REF: Ce să-ţi spun că mi-e dor,

                 Şi ce pot să-ţi mai cer,

          Îţi mai las un fior,

              Ne vedem iar în cer!

E mai bine aşa, e mai bine să-ţi spun,

Că la noapte eu plec, că de mâine sunt dus,

Dar te rog să mă ierţi, să nu uiţi ce e bun,

Căci de mult îmi doream să trăiesc în ascuns.

Cât am fost te-am cântat, poate aspru, stingher,

Dar cu suflet mereu, fără plată, frumos,

E mai bine acum, să mă apropii de cer,

Şi prin stânci să devin un călugăr duios.

Să mă ierţi că nu am pentru tine un rost.

Tu eşti lumea de plâns, eu am lacrimi de crin,

Şi cum florile mor, eu îţi spun pe de rost,

Un poem de iubiri, că ţi-am fost doar un chin.

Lume, lume mi-e greu, dar mai bine să rabd,

Că te pierd, că mă pierzi şi aşa a fost mult,

Eu am stat pân-acum ca un mir fără nard,

Să suport ce e trist, să fiu plâns în tumult.

Te mai rog doar ceva, nu-ncerca să mă vezi,

Căci acolo în munţi nu există trecut,

Şi de astăzi mai mult, să visezi şi să crezi,

 Sunt doar mitul postum ce a fost de demult.

E mai bine aşa, hai nu plânge te rog,

Ne vedem iar în cer, vom vorbi neîncetat,

Veşnicii vor venii peste noi ca un drog,

Dar acum îţi spun: Te salut! Am plecat!

                   POEZIA A FOST PUSĂ PE MELODIE ÎN DRUM SPRE HOMOROD ŞI ÎN CURÂND O VEŢI AUZI INTERPRETATĂ ŞI PE BLOGUL CENACLULUI