BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

13 februarie 2011

POEM DE MILĂ

CERUL FĂRĂ NUME



Ce mică e strada, ce greu este pasul,
Nu am astă seară nici vreme de cer,
Dar timpul îmi ştie nădejdea, impasul,
Când vreau din ferestră un dor să ofer.



Mi-e inima floare ascunsă în frunze,
Ea bate ca plânsul sfios pe obraz,
În mine e iarnă, în mine pătrunde,
O floare de mâine, un ultim răgaz.



Ce vreţi să culegeţi din pajisti de suflet?
Întinse pe drumuri, pe străzi fără sens,
Uleiul de noapte, uleiul de cuget?
Posibilă viaţă de dor şi consens?



Mai bună-i tăcerea şi strada pustie,
Acolo sunt îngeri dosiţi prin ruini
Şi poate la noapte ceva o să fie
Când trâmbiţe albe vor râde fierbinţi.



Ceva de mai bine, ceva ce ne leagă,
Ceva fără lacrimi, ceva interzis,
Simţind împlinirea cum totuşi dezleagă,
Pe străzi şi în noapte chemarea la vis.



Poftiţi la ideee, poftiţi la iluzii,
Conflictul cu vorba ne arse destul,
Acum nu e timpul să tragem concluzii,
Iubiţi ca nebunii, iubiţi din tumult.



Şi faceţi din lume o stradă nocturnă,
Pe care pribegii să capete leac,
Apoi să alegeţi din propria urnă,
Surâsul, durerea sau  ultimul veac.



Nu faceţi vreun calcul de gânduri mărunte
Muriţi între cifre, şi-apoi regretaţi...
Mai bine să facem din cifre un munte
Iubiri infinite, de lacrimi şi fraţi.



Ce mică e strada, ce lin este pasul,
E noapte, sunt palid, mă simt un mister
Ce pace în lume, ce limpede ceasul,
Mi-e milă de lume, mi-e milă de cer!