poem de miercuri

Nostalgie



Chip în fereastră, ochi de lumină,
Un suflet iartă, altul deloc,
Nimeni nu crede totuşi de vină,
Doar viaţa tristă fără soroc.

Clopotul sună, ruga se-aşează
Un suflet plânge, altul e plin,
Nu ştie nimeni ce mai urmează,
Poate un cântec simplu, divin.

Luna e crudă, steaua spăşită,
Un suflet crede, altul e gol,
Nu simte nimeni ora smerită,
Doar timpul veşnic ca un obol.

Om pe o stradă, zid de iubire,
Un suflet cere, altul ia mult

Nu mai e lumea decât rănire,
Plecat-a cerul parcă demult.

Os de lumină, rai şi himere,
Un suflet arde, altul e zbor,
Nu mai am astăzi ceva a cere,
Dumnezeirea îmi este dor.