Gara de adio
Pe blogul Cenaclului Lumină Lină a fost postată melodia "Sala de aşteptare" scrisă pe versurile poetului Adrian Păunescu şi pusă minunat în melodie, în anul 1983, de regretatul folk-ist Gil Ioniţă. Am ascultat-o şi reascultat-o de mai mult ori. Apoi am scris, inspirat, versurile de mai jos...
Mi-ai dat întâlnire în gară,
Tu înger ce pari omenesc,
Ce linie dublă, amară?
ce drum infinit, pământesc?
Ştiam că e bine în gară,
Când văd doar batiste de dor
Iluzii ce ultima oară
Trăiesc în haotic decor.
Dar gara e tristă în iarnă,
foiesc impegaţi la semnal,
Săracii îşi caută hrană,
Iar eu par un simplu hamal.
De fapt, ce să fac lângă linii?
Mă simt ca un dor în prăpăd
Un of alungat de la inimi,
Căci rane pe suflete văd.
Aş vrea să preiau megafonul,
Să strig pentru cei din peron
Voi puneţi în raniţe omul,
Schimbând bucuria pe somn.
Nu ştiţi că e iarnă cumplită,
Că sunt accidente pe căi
Şi moartea grotesc vă invită
Să mergeţi pe dusele văi.
De ce să plecaţi din simţire,
De ce vă mutaţi în alt loc,
Crezând într-o altă iubire,
Crezând într-un veşnic soroc.
O lume, ce porţi doar minciuna,
O lume de tren şi de gări,
Primeşteţi cu lacrimi cununa
Şi spinii culeşi de pe mări.
Şi pleacă, şi du-te departe,
La clasa întâi lângă geam,
Cu milă, ce dor şi cu noapte
aşa cum frumos îţi cântam.
Mi-ai dat întâlnire în gară,
Tu îngerul meu minunat
Mai bine plecăm către casă
Căci lumea de mult s-a culcat...!
