Încă ninge din iubire
Încă ninge şi e milă, încă ninge şi e bine
încă ninge amintirea iernilor ce nu mai sunt,
orologiul bate mistic şi anunţă tot ce vine,
faceţi oameni de zăpadă cât mai sunteţi pe pământ.
Fiţi copiii, uitaţi prezentul, păsuiţi acestă lume
care pune doar condiţii indecente de destin,
joaca să vă dea iertarea, prin nămeţi să vă îndrume
şi prin pârtii de iubire, să simţiţi ceva divin.
Iată, am eu însumi pace, de când ninge cu putere
nu mai văd ameninţarea celor ce m-au hăituit
mi-am făcut din vis cabană de speranţe şi de miere
iar la soba dăruirii beau un lapte infinit.
Ninge şi tăceri mă-ngroapă, ninge delirant prin gânduri
fac metanie la doruri, fac metenie la cer,
văd doar îngeri întru lacrimi şi luceferi în suspinuri,
totul este împăcare,bunătate şi mister.
Ninge pentru voi prieteni, ninge ca să nu ne ardă
tot ce dă maturitatea în poveri fără simţiri,
ninge că e loc de iarnă, ninge ca să nu se vadă
cum trăieşte continentul plin de ură şi răniri.
Ninge pentru veşnicie, ninge pentru sfinţi şi lacrimi
ninge pentru puritate, ninge ca să fiţi mai buni,
ninge să iertaţi din suflet, pe acei care din patimi
nu au loc nici de ninsoare, nu au loc nici în cununi.
