BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

16 decembrie 2010

Rugăciune într-o noapte de pace

Rugăciune într-o noapte de pace  

(POEZIE DEDICATĂ PRIETENILOR MEI DE MARE CONŞTIINŢĂ CREŞTINĂ, PĂRINTELUI IOAN BUCUR ŞI PĂRINTELUI TRAIAN DIN NEMŞA)

Vreau să-ţi spun Doamne, că mi-e bine,
ceva în viaţa mea se-ntâmplă,
recuperez ani grei în sine,
şi-mi sunt slujirea mai flămândă.

De-atâtea ori mi-ai stat alături,
şi m-ai salvat de naufragiu
Tu cel ce veşnic nu înlături
pe cei ce simt profund ultragiu

Şi ca să-ţi dau ceva din suflet,
m-am pus pe drumuri cu colinde
şi am aprins în orice cuget
speranţa care nu se vinde.

Am fost în Alma, Moşna. Viscri
în Nemşa lângă oameni harnici,
acolo unde cei mai simplii,
sunt mult mai veseli şi mai darnici

Mi-a fost ofranda mărturie,
că m-am întors cu ostenire
Şi simt că poate o să fie
şi la Sibiu o mulţumire.

Aş vrea ca cei ce îmi sunt doruri
creştinii mei de bucurie,
să mă aştepte cu fioruri,
când vin acasă cu iubire.

Am ininma cam obosită,
că a sluji e greu în lume,
dar nu mi-e viaţa mai sfârşită
dorind lumini să se adune.

Pe mine, nu m-a frânt ispita,
am fost mereu un sacrificiu
doar unii mi-au rănit ursita,
când m-au împins din edificiu

Dar, iată, simt o pasiune,
şi pentru mine creştinismul
este viaţă şi minune
şi-mi port într-nsul legământul.

Eu nu sunt preot de tocmeală
la mine totul e simţire,
numai tipicul mă doboară,
blazarea fără de iubire.

acum la ceas de seară dulce,
când m-am întors din nou acasă,
eu simt cum calea mă tot duce
iar îngerii îmi stau la masă

şi iată fac bilanţ de pace,
am fost colindător cu cerul
iar astăzi sufletul îmi tace
câci am lăsat în mulţi misterul

Abia aştept o provocare
să-mi iau lumina şi cenaclul
şi să pornesc cu remuşcare
acolo unde plânge veacul

Să merg la Nemşa sau la Alma,
acolo unde românismul
nu se dă repede, de-a valma
ci însoţeşte creştinismul

Şi unde doi oieri de turmă,
Traian, Ioan, păstori de pace,
lasă prin ceruri sfântă urmă
şi parcă raiul se desface

Şi Doamne, eu te rog cu viaţa
Şi Doamne eu te rog cu lacrimi
Ajută-mă să alung ceaţa
la cei ce au în noapte patimi

Să ar lumina cea mai lină
oriunde dorul tău mă duce
şi astfel să se şteargă vină
ca să devin o simplă cruce